Saturday, July 2, 2011

Sunt fericita!

''Nu am putut sa cred ca iti doresti sa faci dragoste cu mine iar, unde ai fost pana acum?''
Sunt fericita, de azi, de ieri si urmatoarele zile.O sa se termine iar la fel...sau?Mi-am educat atent instinctele si reusesc sa te pastrez.
Baby M.

Monday, June 6, 2011

Raspunsuri voua!

''Esti fericita?''
Da, cand lucrez.Pentru ca sunt nevoita sa zambesc orice s-ar intampla, orice as simtit, oricine m-ar suna sa-mi spuna ca ii e dor.Trebuie sa zambesc si sa servesc impecabil (Etica insotitorului de bord-alineatul 3).
Si o sa lucrez intens incepand de maine.Mi-am dorit sa plec, sa schimb fete ,oameni si conceptii, dar nu locuri si amintiri.
O sa sar putin in extrema cealalta.Primesc zeci de telefoane de la fete care direct sau indirect (prin saturile superiorilor) isi exprima grandioasa dorinta de a deveni stewardese. Sunt fericita ca am trecut peste faza interviului initial cand hotarasti sa urmezi drumul asta, fiindca nu mai sunt nevoita sa imi patez retina cu ceea ce se intampla acolo, inevitabil odata la 4 luni.Mult gloss,make-up de club, deux-piece-uri extrem de office, cu clasicul batic la gat cu un nod bine finisat si ah,sa nu uit de geanta suitcase agatata fix de mana.N-am inteles niciodata de ce se prezinta fetele astea imbracate ca si cum si-ar fi intrat deja in normele jobului la care abia aspira.Cu seria 7 in fata incintei si iubitul nerabdator in masina. N-am inteles...n-o sa inteleg.
M-am dus in jeans si tricou,tocuri foarte inalte si parul strans intr-o ponytail,adica exact asa cum ma afisez zilnic oriunde.Nu mi-am afisat sanii in gat si nici nu mi-am gletuit boticul precum domnisoarele aspirante, nici nu am incercat sa zambesc cu subinteles asistentului intervievatorului principal.M-am dus cu mama...
Revenind la zecile de telefoane pe care le primesc pentru a asculta doleantele don'soarelor aspirante la clasa business din prima luna:).Am promis ca o sa gasitit tot aici, pe blogul meu, ca sa nu mai fiu nevoita sa explic fiecareia in parte de cateva ori pe zi.Cu unele dintre voi m-am si intalnit ,ma adresez si voua!
So,fetelor!Fara pic de rautate,va rog,studiati intai modul in care trebuie sa te afisezi la un interviu,chiar daca cel initial e bazat in general pe a-ti explica alegerea de a urma drumul asta.
Majoritatea ma intrebati de companiile din Romania...
Incep cu TAROM.Companie aproape egalabila cu cele din Europa,Lufthansa de exemplu, insa aici ''nepotismul'' este concretizat pana la cele mai mici franturi.Exista extrem de putine locuri alocate cu o frecventa extrem de redusa insotitoarelor de bord,insa in general exista grade de rudenie intre acestea si ''intregul nucleu''-angajatii companiei.Pe scurt,stewardesele sunt fiicele pilotilor,copilotilor sau conducatorilor companiei.Indeed!
Blue Air!Exista sanse de a reusi sa faci parte din angajatii companiei, insa testarea este extrem de riguroasa, iar pregatirea voastra trebuie sa fie mai mult decat in normele cerute.
Tot ceea ce va va fi necesar GASITI PE SITE. http://www.aviationacademy.ro
Good luck!

Friday, May 13, 2011

Azi

Nu mai recunosc blogul asta,il reneg total.M-am intors aici pentru mine si atat.M-am intors dupa o noapte in care cineva mi-a plans in brate 2 ore,un barbat pe care n-am sa pot sa-l iubesc niciodata,deși mi-aș dori.Mi-a cautat pașii in fiecare zi, in fiecare noapte cand s-a intors acasa obosit, am stiut mere ca-si verifica telefonul si mailul mai des decat ne-am fi putut imagina amandoi,desi...a stiut ca n-am sa ma mai intorc niciodata.N-am știut niciodata sa-i multumesc pentru ce a creeat din mine, am considerat ca e indeajuns să o fac in fiecare dimineata in fața oglinzii.
I-am mulțumit azinoapte.Am urcat zâmbind scările sediului firmei lui,pe care altădată le urcam in graba, fara să schițez cel mai mic gest care sa îmi tradeze scopul vizitei in fața oamenilor lui.Nu mi-am scos oglinda sa ma mai privesc odată înainte sa intru în birou, nici nu mi-am sunat prietena sa imi motiveze absența in fața celor care așteptau sa ma revadă.Am intrat cu spatele drept și l-am privit fix, altadată nu puteam decât sa privesc in jos.Aș minți sa spun ca nu am așteptat momentul asta luni la rând.Ne-am privit 2-3 minute fără cuvinte, fără gesturi, apoi m-a rugat sa-i spun că nu ma grăbesc ca de fiecare dată in trecut, sa-i acord putin timp in noaptea asta.Am zâmbit.
știam ca am plecat copila cu care s-a jucat si s-a simțit mai bărbat decat la el acasă si acum m-am intors femeia brusc neinteresată de ''farmecul'' lui.
A plans.L-am imbratisat si i-am ascultat lacrimile in liniste.Atat mai pot face.

Sunday, October 24, 2010

Insomnia

Inca o noapte alba...Hotarasem sa nu iti mai vorbesc,sa nu ne mai cunoastem,sa aruncam tot precum un accesoriu de care m-am folosit pana l-am uzat,aproape complet.De ce eram la telefon la 3 dimineata fara sa putem spune ''noapte buna''?Cum poti?

Imposibil sa fie Ea

Noapte aglomerata,sclipiri aurii,lumini dansand in jurul ei...cum ii aluneca parul pe spate...se misca de parca nu ar conta nimic altceva.Corpul ala pe care il credeai inert si chinuit de greutatea greselilor,in noaptea asta e din nou al ei,ca atunci cand ti-ai fi dorit macar sa o atingi si sa nu iti intoarca spatele.
Femeia asta ti-a adormit in brate si acum e in centrul atentiei si nu-si indreapta deloc privirea spre tine...nu simte decat admiratie,ti-ar simti aciditatea din priviri de departe,insa....e timpul ei acum.
In timpul tau,toate se intorc impotriva ta la timpul lor!

Saturday, October 16, 2010

Changed

Nu vreau decat alte aripi si un cer nou...unul de albastru infinit,cu farame calde de nori puri.Mi-as dori si un suflet nou,insa fara deprinderile astea pacatoase!
Ma cuprinde treptat disperarea ca nu-mi mai pot pune armura de puternica si invincibila,de ravnita si dureros de fragila.Vreau sa plec din lumea asta cu iz de cimitir vechi,sa scap de haina asta pe care ma fortati sa o port,sa uit ca vreti voi..acei cativa,parti din mine.Si nu...nu mai vreau fata plansa de barbat la usa mea la 3 dimineata,nici dulciuri trimise acasa....nimic.
Masini sau weekend-uri de vis,le-as da pe toate...le-as fi dat...pe o casa pe plaja si nu cu living scump si terasa imensa ci doua scaune pe balconasul plin de flori...si nu cocktail cu menta ci o cafetiera mica...nu parfum scump,ci mirosul valurilor...Si nu ritualul ''te iubesc-ului'' la telefon,seara ci alergand pe plaja de mana,sarutand timpul...si potolindu-mi parul rasfatat de vant.Nu rutina si ore la birou,ci ''Buna dimineata,iubito!'' in fata ferestrei cu vedere spre mare...
Timpule,ingheata-mi clipele!