In curand o sa sune telefonul,in curand trebuie sa mint,trebuie sa iti ascund cercul asta vicios in care am intrat,involuntar,sa-ti ascund consumul de otravuri lente pe care le uzez bucurandu-ma de ele pana la epuizare.O sa-mi ascunzi si tu ca ti-e dor...si o sa-mi numeri iar orele pana la intoarcerea ta...Stii...pentru mine nu prezinta interes,asa cum nu prezinti nici tu,inexplicabil!La fel de inexplicabil ca prezenta tricoului tau pe mine,si nevoia de a ma inveli in el...
Te urasc ca m-ai tarat pana aici,unde eram atat de sigura ca nu voi ajunge vreodata!M-ai tarat in cel mai subtil mod...dar sigur.Credeam ca siguranta si increderea in mine pe care o afisam ma definesc,ca inima mea e puternica si nu se preteaza la a urma un traseu a carui final il cunoastem amandoi.
Ai indraznit tu sa imi darami toata increderea pe care mi-o cladesc de o viata,singura si in modul in care eu o vedeam perfecta Dupa toate astea ai curajul sa ma urci inapoi pe cea mai inalta treapta a puritatii,a respectului de sine,a idealului doar pentru cateva secunde....si apoi profitand de naivitatea mea ,nu faci decat sa ma arunci si mai adanc stiind ca nu pot sa scap singura!
Ah,asta e soneria mea...imi pare rau,dar mi-am aprins deja tigara,poate mai tarziu!
No comments:
Post a Comment