Ma uimesc constant,si voi ma priviti cum innebunesc,cum rad fara sa ma opresc desi interiorul meu e complet gol...simt nevoia se beau cafeaua asta cat mai repede,insa nu ma asteapta nimic special dupa ea,decat o alta...probabil...Indraznesc sa sper ca bucuria asta de neinteles conturata de aseara cand am plecat sa imi cladesc un orizont care sa ma determine sa uit praful spre care simt ca ma indrept...Dupa o scurta convorbire ,am simtit ca acolo e refugiul meu,as fi lasat orice sa ajung cat mai repede acolo...sigur aratam caraghios cu tocuri inalte si blugi scurti,machiajul n-a avaut parte de atentia de care ar fi beneficiat in mod normal,n-aveam timp sa gandesc,sa ma privesc in oglinda,trebuia sa fiu acolo,poate chiar inaintea persoanei cu care trebuia sa ma intalnesc sa imi pregatesc tot...stupida...ce sa pregatesc?Oricum fiecarei intrebari nu urma decat sa-i acord un ''da'' hotarat ,constienta fiind ma voi intoarce vindecata complet.
Am plecat spre locul ala cu gandul ca noptile care vor urma nu vor fi decat unele aglomerate,pline de shoturi si mult vin alb ,dansuri lascive si priviri atent atintite care nu fac decat sa dezgoleasca...Nu-mi pasa...sunt capabila sa ma las dezgolita de priviri pana devin transparenta si in mine se aude ecoul...doar asa vor fi inabusite noptile albe din spatele draperiilor visinii dupa care obisnuiam sa privesc cerul,sorbindu-mi de pe buze ultima picatura de cafea.
Stiam ca nu trebuia sa fac loc indoielii,desi simteam nodul in gat,insa aveau sa ma vindece activitatile pe care va trebui sa le desfasor cu seriozitate:''Nu e o crima sa dansezi nu?Faceam asta in trecut,doar ca nu sub lumina cea mai puternica din incapere,si nu atat de sumar imbracata...si nu sub privirile unor obsedati...si nu....''. ''Ah,inceteaza,iti doresti asta,grabeste-te doar,probabil el e deja acolo!''
Asta a urmat..un lung interogatoriu la care nu am facut decat sa afisez un zambet patrunzator pe buze,sa-l aprob constant si sa-l asigur ca munca mea va fi una apreciabila.
In drumul spre casa,situatia avea alt aspect...de ce asociam asta cu munca unei femei usoare?Hm,nu...nu stiu,nu as avea de ce...e complet diferita...
De fapt....imi amintesc cand stateam atintita in fata geamului,scotand fumul lent gandindu-ma ca uneori mi-as dori sa fiu o femeie usoara,sa nu trebuiasca sa simt durerea asta adanca,sa pot sa imi ofer trupul si timpul unor persoane care mi se par interesante la o prima analiza...sa nu primesc un cumul intreg de sentimente,nume,responsabilitati ,directii...pe care sa nu stiu sa le gestionez...
''Cum puteam sa gandesc asa ceva?''
Nu,nu trebuia sa fie asa,nu trebuia sa ma simt vinovata,nu trebuia.....sa....Mai aveam foarte putin pana acasa si simteam sete,o sete care nu putea fi potolita cu orice....
No comments:
Post a Comment